Weekendul trecut, l-am asistat pe Doru la tăierea unui miel. Eu am ținut, el a tăiat. Proprietarul l-a ucis și l-a agățat de o bară de fier, mai departe ne-am descurcat noi cu el.
Așadar, ce am învățat:
- cuțitul trebuie să fie ușor și ascuțit. am folosit acest Mora Classic, care s-a descurcat admirabil pentru toată operațiunea. cu cât cuțitul e mai greu și mai mare, cu atât e mai dificil de manevrat.
- ajută să știi ce vrei să faci cu el, ce părți vrei să folosești, ce părți vrei să arunci. noi am pus separat în timp ce tăiam mațele, capul, blana, că nu aveam ce face cu ele.
- oricât te speli după ce ai terminat, mirosul rămâne o perioadă.
- sacii de plastic pentru transportat carne sunt foarte buni.
- e bine să fii atent la ora de biologie, ca să deosebești organele.
Și cam atât.
Regula cutitului mic este esentiala. Tin minte, bunicul meu curata un miel doar cu un briceag care avea lama de 4-5 centimetri. Tip –> matele curatate corespunzator se pot transforma in carnati de prima clasa. Puls mai este o parte din stomac numita cheag care se poate folosi la facut branza( 100% natural) si se poate pastra la uscat data cu sare :D.
nu ucis, sacrificat. Am si eu in plan un gulas de miel prin septembrie. Vreau sa il sacrific eu. Sper sa fiu in stare. La pasari nu (mai) am nici o problema, dar un mamifer e parca altfel.
Ca să scapi de miros, ori folosești mănuși, ori după măcelarit folosești lămâie și puțină sare. La final, poți tăvăli degetele prin zaț de cafea. Efect garantat!
Vine sezonul „o oaie la grătar”
Înainte de a scoate blana se face o incizie pe un picior de la spate, se bagă o țeavă pe sub blană și se umflă tare, pentru a se desprinde apoi mai ușor. Și se și bate bine mielul/ oaia umflată astfel cu o vergea. Iese blana ca o coajă de banană de ușor…