O frază care se repetă frecvent când se relatează despre valul de frig care a lovit statul american Texas zilele trecute este „aceste temperaturi nu au mai fost înregistrate aici de 30 de ani„. Texanii s-au obișnuit ca iarna să fie blândă, câteva zile cu maxim 5 grade și apoi înapoi la căldura lor obișnuită (zilele astea au fost -20 noaptea). Și au început să construiască și să planifice doar pentru asta. Că nu mai vine frigul. Mă uitam la un băiat care făcea un video din zonă cum povestea că el nu are o pereche de mănuși, că nu i-a trebuit niciodată. Țevile sparte, subdimensionarea sistemului de electricitate, lipsa mănușilor și lanțurilor auto…
Lecția aici e că oamenii uită. Trec niște ani, nu a mai fost nevoie să alerge după mâncare, uită cum e. Au totul la botul calului, uită cum e să nu vină TIRul cu alimente câteva zile la supermarket. Pleacă bombardierii, scade numărul de furturi, uită cum era să încui ușa seara. Te obișnuiești să plătești cu cardul, uiți să ai niște cash la tine.
De câteva zile periez Youtube în căutare de video-uri de la prepperi din zona. Și nimic.
Uităm cam repede, într-adevăr.