De ce se mișcă oamenii în direcția opusă civilizației?

În ultimii ani, fenomenul outdoor a luat un pic amploare, fie că vorbim de camping, fie că vorbim de homestead sau de cazuri extrem de oameni plecați în munți. România e un caz aparte, pentru că noi venim de la lipsa civilizației și a curentului și a toaletei în casă, dar avem și noi cazuri.

Oamenii ajung la un punct în care se întreabă „chiar am nevoie de o casă așa de mare”, „chiar îmi trebuie 12 perechi de pantaloni”, „ce naiba să fac cu 3 mașini” și tot așa. Și ajung la concluzia că au devenit sclavii unor bunuri care le-au adus o satisfacție efemeră și că prețul plătit (nu per produs, ci pentru a putea cumpăra acel produs) a fost prea mare.

Și nu doar asta. Oamenii dau 600€ pe un iPhone și apoi se întreabă de ce. Ca să facă ce cu el? Să se uite la alții care au dat aceeași sumă pe același obiect făcând nimic? Dau în depresie, și e plină planeta de oameni care au ce mânca, au cu ce se îmbrăca și sunt deprimați. Și depresia merge mai departe. Actorul Robin Williams s-a sinucis pentru că, deși era bogat și celebru, nu era fericit, trebuia să alerge în continuare în cursa șobolanilor („rat race„).

Și apare alternativa: oamenii se întorc la traiul simplu, la natură, la munca cu mâinile goale, în care mare parte din ceea ce reușesc depinde de ei, și asta e marea satisfacție. Plăcinta asta? Făcută de noi! Vinul ăsta? Făcut din via noastră!