Începutul e mereu greu.
Eu am început simplu: am fost invitat de câteva ori la deplasări cu cortul de către prieteni care făceau asta frecvent. Le-am explicat că nu am echipament, ei mi-au dat câteva indicații de ce ar trebui să am și apoi m-au asigurat că vor avea ei grijă să am tot ce trebuie. În primele deplasări am scris într-un carnețel tot ce aș avea nevoie. Ce tip de bocanci, ce tip de cort, ce tip de cuțit, ce tip de haine, ce tip de rucsac.
Și am păstrat deprinderea asta: de fiecare dată când mă aflu într-o situație și nu am ce îmi trebuie, scot telefonul și notez. Am nevoie de bocanci mai buni? Notez! Am nevoie de un topor mai mare? Notez. Am nevoie de o coardă de tractare de 5 tone pentru mașină, pentru că aia de 2 tone risca să se rupă? Notez.
Și așa mai departe.
Și, desigur, acasă pot raționa cumpărarea. Am văzut o geacă de la Bergams, am ajuns acasă și am văzut că ea costă 600 lei? Oare am nevoie chiar de modelul ăla? Cât de des o scot din casă?
Și așa mai departe.
