Am petrecut câteva vacanțe la bunicii de la țară, într-un sat din Giurgiu, și o parte importantă a vieții la țară presupunea tăierea animalelor pentru hrană. Pui, gâște, rațe, porc, toate trebuiau la un moment dat transformate în mâncare. Și, dintre toți copiii care se adunau prin curțile vecinilor (în vremurile bune eram chiar 20), eu eram singurul care înțelegea raționamentul și nu îi era frică să bage cuțitul în porc. Nu eram sadic, nu îmi făcea plăcere, nu m-am apucat să torturez animale aiurea (singura boacănă pe care am făcut-o a fost că am dat o dată cu o piatră să văd cât de departe ajunge și am nimerit un cocoș, pe care l-am ologit).
Și am mai întâlnit frica sau refuzul ăsta de a tăia animale crescute pentru a fi tăiate, inclusiv de la adulți. Adulți, care nu au jenă să mănânce carne, ba chiar carne de la animalul care acum o oră alerga prin curte, dar care nu vor să pună mâna să îl taie.
Voi cum stați cu uciderea animalelor?
N-am taiat pana acum vreun animal insa am asistat la taierea unora (gaini, iepuri si porci). Mananc carne insa prefer sa o cumpar fiindca ma deranjeaza oarecum actul de taiere.
Intr-o situatie in care ”nu tai animalu’, nu mananci” sunt sigur ca as reusi sa o fac.
e bine să testezi înainte, să te asiguri
am inceput din greseala (am scos un fazan din gura unor caini si ne-am hotarat sa il gatim noi) iar apoi am trecut la gainile achizitionate vii. Mi-a fost, initial, mai usor decat am crezut dar, in acelasi timp, nu am reusit sa ma obijnuiesc nici dupa 20 de gaini. Nu imi place, dar o fac. Chiar daca si sotia mea e in stare de taierea unei gaini (a facut-o de nevoie), cred ca e treaba de barbat.
E o cutuma religioasa, cred, ca femeile sa nu taie animale.
Nu sunt vegetarian, ‘nuff said…
Daca nu esti in stare sa tai un animal, ia cu iarba.
Nu-i bine (ca am putea sfarsi haliti de ceva extraterestri mai avansati), dar daca trebuie…Tai porcul in fiecare an.
Dap, e chestia aia cu „femeile să nu taie animale” și d’aia după ce am făcut vreo 10-12 ani când s-a săturat maică-mea să se roage de vecini să-i taie o găină, ne-a pus cuțitu-n mână și am purces la treabă. Mai întâi frate-meu că era mai mare, apoi și eu. Nu știu dacă era chestie de supraviețuire, dar prin anii 90 un pic, era încă o chestie utilă să tai o pasăre vie pentru ciorbă și alte alea! Dacă are cine să taie, nu tai, dacă nu, tai.
Am taiat o singura gaina la viata mea. Am invatat sa desfac un porc cap-coada(de la injunghiere la carnat nu am probleme), dar am o jena sa il omor. Unchiul de la care am invatat sa desfac animale a incercat sa ma faca sa si injunghii. A zis ca cel mai simplu e cu mielul ca nu se zbate si nu plange, dar nu am avut sange in instalatie. Probabil ca, daca voi fi nevoit, voi injunghia.
Pești. Mănânc pește des.
Am văzut la MasterChef o emisiune în care concurenții erau puși să gătească crapi. Se apucaseră să curețe crapii proaspăt scoși din apă, încă mișcau. M-am îngrețoșat.
Soluția e simplă: prinzi peștele zdravăn în mână și îl lovești cu putere peste cap cu muchia cuțitului sau cu un ciocan. Moare repede și nu se mai chinuie și apoi îl poți curăța în voie.
Cred că soluția se poate aplica și la animale. Nu știu, n-am încercat.
Eu susțin „animal welfare” ceea ce înseamnă că dacă te bagi la mâncat de animale ai datoria să le asiguri o viață decentă. Practic pro-fermier și anti-fabrică-de-carne.
Cred că toată lumea ar trebui să știe să eviscereze animale sau măcar să asiste la ele.
Eu sunt pesco-vegetarian, mănânc pește prins de pescari pe care îl eviscerez singur. Nu mă deranjează deoarece știu că peștele nu suferă la fel de mult ca un mamifer deoarece nu are atâta sistem nervos.
Cine a rupt gatul unui porumbel si a taiat beregata unei gaste(nu rata sau alta zburatoare) intelege mai multe; restul…la pascut taica!
Am ajuns pe post-ul asta de la zoso, faza e ca am avut deja-vu citind :).
Am exact aceeași poveste, doar ca la mine e judetul Călărași, eram cel mai mare ca vârstă dintre nepoții care ne petreceam vacanțe de vară la bunici și bunică-mea mă desemnase ca sacrificator oficial în timp ce bunică-miu era plecat la câmp sau ceva.
Am tăiat cred vreo 10 găini cu totul, am asistat la sacrificări de porci etc, nu cu bucurie sau ceva, dar înțelegând de ce.
Insă am ajutat și la hrănit, sau când era sezonul de cloști și trebuiau scoase, sau avut grija de bobocii de rață să nu plece etc.
Și la fel, m-am simțit cel mai vinovat când la un moment dat, încercând să văd cât de tare dau cu o minge am ologit o găină pe care mai apoi am sacrificat-o.
Aș putea spune ca toată experiența cu viața la țară m-a făcut să privesc animalele din gospodărie ca pe ceva important, să am grijă de ele, să nu le fac rău. Nu cu răutate sau dispreț, dar ca o parte normală a vieții
bre, e tot blogul meu și ăsta
Lol, now it makes sense :)).
topoarele alea nu sunt degeaba
e un subiect sensibil pentru anumiti barbati (mental si psihologic inca baieti) din mediul rural pentru ca ei fug sa-si recunoasca umanitatea si in acelasi timp nu vor sa para „inferiori” in fata nepotilor,vecinilor,rudelor cand acestia se ofera voluntari sa-si depaseasca limitele sa se maturizeze pentru e un semn de maturitate chiar daca pare ceva banal. Ca popor ne-am molesit mai mult decat ne inchipuim fata de cum erau crescuti copiii secole in urma la stramosii nostri.
Mila e o limita peste care e bine sa trecem pentru ca nu se stie viata prin ce fel de situatii ne va pune la incercare.(in anumite situatii si nu peste tot nu inseamna sa devenim psihopati)
La familia mea din Vrancea de aproape de focsni nu dau nume cine, nu stiu daca mi-a povestit adevarul sau nu ,dar zicea ca la aproximativ15-16 ani daca imi aduc bine aminte varsta dimpreuna cu alt baiat (care o tinea) au taiat o gaina insa cel care-mi povestea nu a reusit din prima doar ranind-o grav pentru ca celalalt ia dat imediat drumul dupa lovitura probabil de emotii sau frica ma gandesc eu. Pana la urma a reusit din a doua incercare. I-a parut rau cred eu pentru „chin”-ul pricinuit. Oare la ce s-o fi asteptat gandesc eu? animalele au intuitie si cunosc cand vrem sa le vanam sa le sacrificam. E instinctul de supravietuire.
Si de atunci a luat decizia cel care imi povestea ca nu o sa mai taie niciodata (si pana in ziua de azi nu taie) dar pe de alta parte cand eu care am 28 le-am spus la masa ca as vrea sa fac asta orgoliul lui fragil pseudomasculin a iesit la suprafata razand ca poate daca ar fi pus in fata faptului de a manca ceva etc sa ii rupa gatul vorbele lui…
Nu stiu care e adevarul insa nu-mi plac papagalii ca sunt de sange cu ei sau nu care disimuleaza si se prefac in loc sa fie sinceri nici macar in familie cand ne vedem o data sau de doua ori pe an.
Cu muncitul nu se prea omoara prea tare doar cand are chef ca deh are „bafta” de a avea in familia o sora painea Lui Dumnezeu ar zice unii proasta ar face-o altii care nu are puterea sa se impuna desi de varsta e mult mai mare care ea de fapt tine casa si gospodaria si autoturismul si pe mamaie care are o pensie foarte mica desi a muncit o viata.
Nu inteleg de ce unii fara scoala(nu a terminat nici macar liceul) sau fara prea mari realizari in viata (cunosc persoana stiu ce vorbesc) care a facut si necazuri mari la parinti cand era adolescent sau tanar de 17-20 (din ce mi s-a spus )se simt atat de imaturi atat de fragili in timpul discutiilor in familie intre rude chiar si acum cand are o varsta matura pe hartie cel putin…nu mai este tanar deloc.
Este asa de greu de acceptat ca uneori copiii nostri sunt mai puternici decat seniorii? sau sunt capabili de lucruri de care cei vechi nu au fost si nu sunt? sau vor sa-si depaseasca limitele?
Mila e un semn de umanitate evident fara discutii dar si prea multa mila poate fi foarte daunatoare ca suntem barbati sau femei.
De multe ori din mila in trecut cei care au fost lasati in viata au ramas in continuare dusmani si in loc sa fie recunoscatori s-au intors impotriva celor care pe moment i-au crutat.
Animalele nu au mila cand vaneaza cand mananca nici gainilor nu le e mila de insecte de plante de alte vietuitoare cu care se hranesc…
aprilie 2022