Sociologul Barbu Mateescu despre unul dintre motivele pentru care a plecat din București:
Am dubii majore cu privire la capacitatea administrației din București sau a celei naționale de a manageria orele de după seism. Cu oarecare stupefacție se va descoperi la ceva timp după catastrofă că în cutremurul propriu-zis au murit o mie de oameni, dar în zilele de după, din cauza ineficienței, lipsei de pregătire și birocrației, au murit 10 mii sau 15 mii.
Și are dreptate. Am văzut recent la furtuna de la Timișoara, reacția autorităților a fost foarte întârziată și ineficientă. În cazul unui cutremur, oamenii prinși sub dărâmături nu vor putea fi salvați la timp.
Este un research japonez facut dupa cutremurul din 95. Din 50.000 de oameni prinsi sub daramaturi doar 8000 au fost salvati de autoritati. Restul s-au salvat singuri sau au fost salvati de vecini. Rata de supravietuire a fost mai mica la cei scosi de autoritati. Si asta intr-o tara care e superpregatita.
Strategia japoneza e: statul se ocupa de implementarea regulilor urbanistice si de constructie si ii educa pe cetateni sa poata sa actioneze local, independent, ca sa ofere ajutorul imediat localizat.
Deplasarea autospecialelor si utilajelor grele intr-un oras afectat major e imposibila in primele zeci de ore. Vecinii si familia au cea mai mare sansa sa ofere ajutor.